FUSCÉL, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de ţesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fuşcél, fuştél s.m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băţ, ţăruş“).

FUŞCÉL s.m. v. fuscel.

FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiţă, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de ţesut.) 3. (prin Transilv.) şiştoare. (~ la loitre.)

fuscél s. m., pl. fuscéi

FUSCÉ//L ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuinţări. /<lat. fusticellus