VERGEÁ, vergele, s.f. Băţ, vargă, nuia; bară (îngusta şi flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre beţişoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfăşoară pe sulul războiului de ţesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).

VERGEÁ s. 1. v. sucitor. 2. arbiu, vargă. (~ pentru curăţat puşca.) 3. v. fuscel. 4. v. buhai.

vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle

VERG//EÁ ~éle f. (diminutiv de la vargă) 1) Fiecare dintre beţişoarele care se aşază între firele urzelii pentru a le separa. 2) Fiecare dintre barele fixate în tocul unei uşi sau al unei ferestre, formând împreună un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei] /<lat. virgella