GĂITÁN, găitane, s.n. 1. Fir de metal sau şiret (împletit ori răsucit) de lână, mătase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte. ♢ Expr. (Fam.; adverbial) A merge găitan = (despre acţiuni, activităţi) a merge, a decurge, a evolua bine. 2. (înv.) împletitură făcută din găitane (1), care înlocuia platoşa în oastea Moldovei din evul mediu. [Pr.: gă-i-. – Var.: găietán s.n.] – Din tc. gaytan.

GĂITÁN s. v. brandenburg.

găitán s. n. (sil. gă-i-), pl. găitáne

GĂITÁN ~e n. Sfoară de bumbac, mătase, lână sau metal, cusută ca podoabă la obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; ceapraz; şnur; brandenburg; şiret. [Sil. gă-i-] /<turc. gaytan