GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

GÁRĂ, gări, s.f. Ansamblu de construcţii, instalaţii, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea şi coborârea călătorilor şi pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor. ♢ Gară maritimă (sau fluvială) = ansamblu de construcţii, instalaţii, amenajări etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat îmbarcării şi debarcării călătorilor şi bagajelor. – Din fr. gare.

GÂRA interj. (Substantivat, în expr.) Gâra-mâra = sâcâială; ceartă.

GÁRĂ s. staţie. (Mă dau jos la ~ următoare.)

GARÁ vb. v. parca.

gará vb., ind. prez. 1 sg. garéz, 3 sg. şi pl. gareáză

gáră s. f., g.-d. art. gării; pl. gări

GÁRĂ gări f. 1) Staţie de tren. ♢ ~ de triaj ansamblu de linii unde se face regruparea vagoanelor. 2) Loc special amenajat de unde pleacă şi unde sosesc mijloacele de transport public. ~ auto. ~ fluvială. [G.-D. gării] /<fr. gare

A GAR//Á ~éz tranz. 1) (autovehicule) A pune la adăpost într-un garaj sau într-un depou. 2) (trenuri, locomotive) A manevra pe o linie de garaj. /<fr. garer

gáră, gári, s.f. (înv., reg.) 1. clevetire, calomnie. 2. mulţime zgomotoasă.

GARÁ vb. I. tr. A adăposti într-un garaj sau într-un depou (automobile, tramvaie etc.); a trage pe o linie de garaj (o locomotivă, un tren). [< garaj].

GÁRĂ s.f. Staţie de cale ferată; clădirea şi instalaţiile dintr-o astfel de staţie. [< fr. gare].