GERÚNZIU, gerunzii, s.n. Mod (2) verbal (2) care exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire la autorul şi la momentul acţiunii. – Din lat. gerundium.

GERÚNZIU s. (GRAM.) participiu prezent.

gerúnziu s. n. [-ziu pron. -ziu], art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (sil. -zi-i-)

GERÚNZI//U ~i n. Formă nominală a verbului care exprimă o acţiune în desfăşurare fără referire la momentul vorbirii. /<lat. gerundium

GERÚNZIU s.n. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acţiune fără referire la o persoană sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio].