GHEŢÁR¹, gheţare, s.n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheaţă + suf. -ar (după fr. glacière).

GHEŢÁR², gheţari, s.m. Masă de gheaţă formată în regiunile alpine şi în cele polare (1) şi care, de obicei, se deplasează lent sub influenţa gravitaţiei. ♢ Gheţar plutitor = aisberg. – Gheaţă + suf. -ar (după fr. glacier).

GHEŢÁR s. răcitor. (Pune carnea la ~.)

GHEŢÁR s. (GEOGR.) 1. gheţar continental v. gheţar de calotă; gheţar de calotă = gheţar continental. 2. gheţar plutitor v. aisberg.

gheţár (masă de gheaţă) s. m., pl. gheţári

gheţár (răcitor) s. n., pl. gheţáre

GHEŢÁR ~i m. 1) Masă enormă de gheaţă persistentă, formată în regiunile polare şi alpine, care, sub influenţa gravitaţiei, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. ♢ ~ plutitor v. AISBERG. 2) Instalaţie înzestrată cu bucăţi de gheaţă pentru a răci sau a menţine o temperatură scăzută într-un mediu; răcitor. /gheaţă + suf. ~ar