GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLÓSĂ, glose, s.f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere; spec. comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârşitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. g l o s e, it. g l o s s a, germ. G l o s s e.

-GLÓSĂ² elem. v. gloso-.

GLÓSĂ s. comentariu, explicaţie, notă. (~ la un text.)

GLÓSĂ s. v. limbă-de-mare.

GLOSÁ vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

glosá vb., ind. prez. 1 sg. gloséz, 3 sg. şi pl. gloseáză

glósă s. f., g.-d. art. glósei; pl. glóse

GLÓS//Ă ~e f. 1) Scurtă notă explicativă, care însoţeşte un cuvânt dificil sau un pasaj neînţeles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) Poezie de formă fixă, în care fiecare vers din prima strofă este comentat succesiv în strofele următoare, ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse

A GLOS//Á ~éz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser

GLÓSĂ s.f. 1. Explicaţia unui text obscur sau a unui cuvânt greu de înţeles. ♦ Comentariu, notă la un text. 2. Poezie cu formă fixă ale cărei versuri din prima strofă sunt comentate pe rând în câte o strofă următoare, ultima strofă conţinând aceleaşi versuri ca şi prima, însă în ordine inversă. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].

GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].