RELÍGIE, religii, s.f. 1. Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în şcoală, având ca scop educarea şi instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

RELÍGIE s. v. cult.

RELÍGIE s. v. crez.

relígie s. f. (sil. -gi-e), art. relígia (sil. -gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (sil. -gi-i-)

RELÍGI//E ~i f. Credinţă în existenţa unei forţe supranaturale (care implică un ansam-blu de acte rituale) şi adorarea ei. [G.-D. religiei; Sil. -gi-e] /<fr. religion, lat. religio, ~onis, germ. Religion

RELÍGIE s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale, constituind o reflectare imaginară a realităţii naturale şi sociale; confesiune; credinţă într-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult. [Gen. -iei, var. religiune s.f. / cf. lat. religio, fr. religion, it. religione].

Religie crestină protestantă care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adul ilor crestini ce se pocăiesc de păcatul originar. ? Din fr. baptisme.