GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (şi ondulate) pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o ţesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. şi pl. gofreáză

A GOFR//Á ~éz tranz. (stofe, ţesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer

GÓFRĂ, gofre, s.f. Produs de patiserie de formă dreptunghiulară sau hexagonală, din aluat lichid (ca de clătite), presat şi copt într-o formă specifică gofrată, servit ca o prăjitură, cu frişcă, miere, gem sau sirop; din fr. gauffre; sin. (înv.) vafelă, din germ. Waffel, engl. waffle.

gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)

GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulaţii paralele pe o ţesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o ţesătură). [< fr. gaufrer].