HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod şi astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naştere la săruri. – Din fr. halogène.

HALOGÉN s. (CHIM.) generator de săruri.

halogén s. m., adj. m., pl. halogéni; f. sg. halogénă, pl. halogéne

HALOGÉN ~i m. 1) la pl. Grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combină direct cu metalele, formând săruri. 2) Element chimic din acest grup. /<fr. halogene

HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom şi iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naştere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].