HÁLTĂ, halte, s.f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marş, pentru odihnă, ajustarea echipamentului şi verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.

HÁLTĂ s. v. oprire.

háltă s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálte

HÁLT//Ă ~e f. 1) Staţie mică de cale ferată; gară mică. 2) Oprire de scurtă durată în timpul unui drum; popas. /<germ. Halte[stelle]

HÁLTĂ s.f. 1. Staţie mică de cale ferată, unde nu opresc decât trenuri locale şi care nu are de obicei linii de încrucişare. 2. (Fam.) Oprire, popas. [Cf. germ. Haltestelle, fr. halte].