HALUCINÁŢIE, halucinaţii, s.f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.

HALUCINÁŢIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

halucináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. halucináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. halucináţiei; pl. halucináţii, art. halucináţiile (sil. -ţi-i-)

HALUCINÁŢI//E ~i f. 1) Stare psihică patologică manifestată prin perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2) Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis

HALUCINÁŢIE s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situaţii care de fapt nu există; vedenie. [Gen. -iei, var. halucinaţiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio].