HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. şi refl. A alege (între mai multe posibilităţi), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.

HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi.

HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili. 4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui.

hotărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăşti, 3 sg. hotărăşte, imperf. 3 sg. hotărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hotăráscă

A SE HOTĂR//Î́ mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar

A HOTĂR//Î́ ~ăsc tranz. 1) (soluţii) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înţelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar