ICOÁNĂ, icoane, s.f. 1. Imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinităţi sau scene cu temă religioasă şi care serveşte ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustraţie. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona.

ICOÁNĂ s. v. imagine, înfăţişare, reprezentare, viziune.

ICOÁNĂ s. (BIS.) (înv.) semn. (~ reprezentând divinitatea.)

icoánă s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne

ICOÁN//Ă ~e f. 1) Obiect de cult ce reprezintă un tablou cu chipuri de sfinţi sau cu scene din Biblie. ♢ Ca o ~ deosebit de frumos. A pune la ~e a păstra cu sfinţenie. 2) fig. Reprezentare plastică a unei fiinţe, a unui obiect sau a unui tablou din realitate. /<sl. ikona