IMPÁS, impasuri, s.n. Situaţie dificilă în care se află cineva şi din care nu ştie cum să iasă. – Din fr. impasse.

IMPÁS s. v. alee, fundătură, intrare.

IMPÁS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâm-toare, (înv. şi pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.

impás s. n., pl. impásuri

IMPÁS ~uri n. Situaţie încurcată, complicată, fără ieşire favorabilă. A ajunge într-un ~. /<fr. impasse

IMPÁS s.n. 1. Situaţie încurcată, fără o soluţionare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieşire. [< fr. impasse].