INGRÁT, -Ă, ingraţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu-şi manifestă recunoştinţa pentru serviciile şi avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puţin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.

INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagre-abil, dificil, gingaş, greu, neplăcut.

INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulţumitor. (Om ~.)

ingrát adj. m., s. m., pl. ingráţi; f. sg. ingrátă, pl. ingráte

INGRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu manifestă recunoştinţă; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus

INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].