INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieşi. – Din fr. inviter, lat. invitare.

INVITÁ vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcţie, la poliţie.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.

invitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. şi pl. invítă

A INVITÁ invít tranz. 1) (persoane) A chema în mod politicos; a solicita printr-o invitaţie; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune în mod categoric şi insistent; a obliga prin ameninţare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitare

INVÍTĂ s.f. (La jocul de cărţi, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite].

învitá, învít, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a aţâta, a întărâta, a asmuţi, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deştepta în cineva dorinţa, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).

INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].