ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experienţă. – Din ispiti (derivat regresiv).

ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experienţă, greutate, intervenţie, încercare, necaz, nevoie, observare, observaţie, practică, ruti-nă, scrutare, studiere, studiu, suferin-ţă, vicisitudine.

ISPÍTĂ s. 1. v. tentaţie. 2. v. păcat.

ispítă s. f., pl. ispíte

ISPÍT//Ă ~e f. 1) Motiv care atrage la o acţiune; dorinţă puternică de a realiza sau a obţine ceva (mai ales interzis); tentaţie. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti