LEZÁ, lezez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A vătăma, a răni. ♦ Fig. A ofensa. 2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). – Din fr. léser.

LEZÁ vb. v. afecta.

LEZÁ vb. v. dăuna, insulta, jigni, ofensa, prejudicia, răni, ultragia, vătăma.

lezá vb., ind. prez. 1 sg. lezéz, 3 sg. şi pl. lezeáză

A LEZ//Á ~éz tranz. 1) A vătăma printr-o rană; a răni; a traumatiza. 2) fig. A înjosi prin vorbe sau fapte nedemne; a jigni; a insulta; a ofensa. /<fr. léser

LEZÁ vb. I. tr. 1. A răni, a vătăma. ♦ (Fig.) A jigni (pe cineva). 2. A păgubi (pe cineva), a dăuna (cuiva). [< fr. léser].