LINGUŞÍ, linguşesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A căuta să câştige bunăvoinţa, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini şi vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate şi ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. l i n g e.

LINGUŞÍ vb. 1. a flata, a măguli, (înv. şi reg.) a şutili, (Munt.) a mâglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămâia.(Îşi ~ superiorii.) 2. (Munt. şi Olt.) a se milcoşi, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lângă el.)

linguşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. linguşésc, imperf. 3 sg. linguşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. linguşeáscă

A SE LINGUŞ//Í mă ~ésc intranz. A căuta să câştige bunăvoinţa cuiva prin vorbe măgulitoare. /v. a linge

A LINGUŞ//Í ~ésc tranz. A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa); a măguli; a flata; a adula. /v. a linge