LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioşi, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceşte; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândeşte lumină; care străluceşte, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os.

LUCIÓS adj. 1. v. sclipitor. 2. lucitor, scânteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.) 3. v. lustruit.

luciós adj. m. (sil. -cios), pl. lucióşi; f. sg. lucioásă, pl. lucioáse

LUCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care are luciu; care sclipeşte. /luciu + suf. ~os