LUCITÓR, -OÁRE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăştie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viaţă, care luceşte; lucios. – Luci + suf. -tor.

LUCITÓR adj. 1. v. sclipitor. 2. v. lucios. 3. v. scân-teietor.

lucitór adj. m., pl. lucitóri; f. sg. şi pl. lucitoáre

LUCIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre surse de lumină) Care luceşte; strălucitor. 2) (despre obiecte) Care reflectă lumină; lucios; sclipitor. 3) fig. (despre ochi) Care vădeşte o strălucire deosebită; sclipitor; scânteietor. /luci + suf. ~tor