MĂRÉŢ, -EÁŢĂ, măreţi, -e, adj. 1. Care trezeşte admiraţie, care se impune prin calităţi deosebite, excepţionale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. şi reg.) Mândru, semeţ; îngâmfat, trufaş, orgolios. – Mări¹ + suf. -eţ.

MĂRÉŢ adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.

MĂRÉŢ adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~eaţă.) 3. fas-tuos, grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. v. falnic. 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte ~eaţă.)

măréţ adj. m., pl. măréţi; f. sg. măreáţă, g.-d. art. măréţei, pl. măréţe

MĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) 1) Care impresionează prin aspect, proporţii sau prin perfecţiunea însuşirilor sale; impunător; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; îngâmfat; încrezut; fudul; semeţ; mândru; falnic; înfumurat. /a mări + suf. ~eţ