MAGHIRÁN, maghirani, s.m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roşietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s.m.] – Din germ. Mageran.

MĂGHIRÁN s.m. v. maghiran.

maghirán s. m., pl. maghiráni

MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roşii, folosită în farmacie şi parfumerie. /<germ. Mageran

MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plantă erbacee cultivată, înaltă de 20-30 cm, cu flori albe sau roşietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. măgheran; utilizată în farmacie şi parfumarie, iar în ţările scandinave, în Germania şi Austria şi ca plantă condimentară pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul sălbatic, pop. sovârf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plantă condimentară în ţările mediteraneene, mai ales în Italia şi Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializează ca (engl.) oregano.