MARCHÍZ, marchizi, 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci³. 2. Titlu de nobleţe în unele ţări din Europa apuseană, superior aceluia de conte şi inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MARCHÍZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)

marchíz s. m., pl. marchízi

MARCHÍZ ~i m. (în unele ţări; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui şi inferior ducelui. /<fr. marquis

MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce şi conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].