MELEÁG, meleaguri, s.n. (De obicei la pl.) Loc. teren (situat în apropierea cuiva), împrejurime, vecinătate; cuprins al unei aşezări omeneşti, ţinut, regiune, loc; tărâm. – Din magh. mellék.

MELEÁG s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.

MELEÁG s. 1. v. loc. 2. plai, regiune, ţinut. (Pe ~urile natale.)

meleág s. n., pl. meleáguri

MELEÁG ~uri n. Teritoriu de mare întindere având anumite particularităţi specifice (de climă, de relief, resurse economice); ţinut; regiune. /<ung. mellék