MÉTRU, metri, s.m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) şi divizat în centimetri şi milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărţirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităţilor de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenţă. – Din fr. mètre, lat. metrum.

MÉTRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. v. ritm.

métru s. m. (sil. -tru), art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

MÉTR//U ~i m. 1) Unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum

MÉTRU¹ s.m. 1. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].

MÉTRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificaţia greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi şi scurte. ♦ Numărul de silabe şi cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificaţia modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităţilor de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenţă. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron].

-METRU Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia unităţii de măsură „metru¹ (1) [în DN]“. [Cf. gr. metron – măsură].