MICŞORÁ, micşorez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea preţul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. şi pop.) micşurá vb. I] – Din micşor.

A (se) micşora ≠ a (se) lungi, a (se) mări, a creşte, a spori, a (se) urca

A micşora ≠ a majora

MICŞORÁ vb. v. diminua, înjosi, scădea, smeri, umili.

MICŞORÁ vb. 1. v. descreşte. 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) uşura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (S-a ~ raţia.) 4. v. scurta. 5. v. reduce. 6. v. împuţina. 7. a descreşte, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. v. încetini. 9. v. atenua. 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 12. v. ieftini. 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.)

micşorá vb., ind. prez. 1 sg. micşoréz, 3 sg. şi pl. micşoreáză

A SE MICŞOR//Á se ~eáză intranz. A deveni (mai) mic (ca număr, dimensiuni, valoare, intensitate, durată etc.); a se diminua; a se reduce; a scădea; a descreşte; a se împuţina. /Din micşor înv.

A MICŞOR//Á ~éz tranz. A face să se micşoreze; a diminua; a reduce; a împuţina; a scădea; a descreşte. /Din micşor înv.