MILUÍ, miluiesc, vb. IV. Tranz. l. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) faţă de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati.

MILUÍ vb. v. absolvi, alinta, conjura, cruţa, dezmierda, ierta, implora, îndura, milostivi, mângâia, salva, scăpa, scuti.

MILUÍ vb. v. ajuta.

miluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miluiésc, imperf. 3 sg. miluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. miluiáscă

A MILU//Í ~iésc tranz. (persoane) 1) A trata în semn de milă. 2) A înconjura de atenţie manifestând milă. /<sl. milovati