MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuieşte (sufleteşte), care distruge moral şi fizic (încetul cu încetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.

MISTUITÓR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, suculent.

MISTUITÓR adj. 1. v. pustiitor. *2. (fig.) devorant, nesăţios. (O pasiune ~oare.)

mistuitór adj. m, (sil. -tu-i-), pl. mistuitóri; f. sg. şi pl. mistuitoáre

MISTUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. [Sil. -tu-i-] /a mistui + suf. ~tor