|
|
mustra. 10 rezultate gasite
MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. şi refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-şi) imputa, a(-şi) reproşa. ♢ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conştiinţa) = a avea remuşcări, a se căi. – Lat. monstrare.
MÚSTRĂ2 s.f. v. mostră.
MÚSTRĂ1, mustre, s.f. (Înv. şi pop.) Exerciţiu militar; instrucţie; manevră. [Var.: mústru, múştru s.n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.
MÚSTRĂ s. v. instrucţie.
MUSTRÁ vb. v. certa.
MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, drăcui, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. şi pl. mústră
mústră s. f., g.-d. art. mústrei; pl. mústre
A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproşuri şi observaţii aspre; a dojeni. ♢ ~ pe cineva cugetul (sau conştiinţa) a avea remuşcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare
múştră, múştre, s.f. (înv.) exerciţiu militar.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
