MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoşi, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfăţişarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziţie sufletească. – Morocăni + suf. -os.

Morocănos ≠ flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ

MOROCĂNÓS adj. 1. v. ursuz. 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

morocănós adj. m., pl. morocănóşi; f. sg. morocănoásă, pl. morocănoáse

MOROCĂN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posac; ursuz; acru; posomorât. /a morocăni + suf. ~os