MULŢUMÍRE, mulţumiri, s.f. Acţiunea de a (se) mulţumi; exprimare a recunoştinţei; răsplătire. ♦ Satisfacţie, plăcere, bucurie, fericire, mulţumită; cuvânt, gest prin care se mulţumeşte (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulţămíre s.f.] – V. mulţumi.

Mulţumire ≠ nemulţumire

MULŢUMÍRE s. v. compensare, compensaţie, daune, despăgubire, răsplată, recom-pensă, reparaţie.

MULŢUMÍRE s. 1. v. slavă. 2. v. satisfacţie. 3. v. bu-curie.

mulţumíre s. f., g.-d. art. mulţumírii; pl. mulţumíri

MULŢUMÍR//E ~i f. 1) v. A MULŢUMI şi A SE MULŢUMI. 2) Sentiment de bucurie; satisfacţie; plăcere. /v. a mulţumi