MUNCÍT, -Ă, munciţi, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câştigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenţie, cu migală. 4. (Înv.) Torturat, chinuit. – V. munci.

MUNCÍT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.

MUNCÍT adj. 1. v. cultivat. 2. ostenit, trudit. (Lucrează mult, e foarte ~.) 3. v. zbuciumat.

MUNCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este dobândit prin muncă; câştigat, agonisit cu osteneală. 2) Care este făcut cu multă trudă, cu migală. 3) Care este obosit, istovit de muncă; trudit. /v. a munci