MUSTRÁRE, mustrări, s.f. Acţiunea de a (se) mustra şi rezultatul ei; dojană. ♦ Sancţiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu şi căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare. ♢ Mustrare de conştiinţă = (mai ales la pl.) părere de rău, remuşcare, căinţă. – V. mustra.

Mustrare ≠ laudă

MUSTRÁRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă. 3. v. regret.

mustráre s. f., g.-d. art. mustrării; pl. mustrări

MUSTR//ÁRE ~ări f. 1) v. A MUSTRA. 2) Sancţiune administrativă disciplinară aplicată cuiva. /v. a mustra