NĂMÓL, nămoluri, s.n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic şi uneori cu proprietăţi radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundaţie la malul unui rău; mâl; p. ext. noroi. ♢ Expr. A face (băi de) nămol = a-şi unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s.n.] – Din ucr. namil, -olu.

NĂMÓL s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

NĂMÓL s. 1. v. mâl. 2. v. noroi.

nămól s. n., pl. nămóluri

NĂMÓL ~uri n. 1) Depunere formată din particule de substanţe minerale şi vegetale pe fundul unui bazin de apă (râu, lac, mare etc.), având uneori proprietăţi terapeutice; mâl. ♢ A face băi de ~ a-şi unge corpul cu nămol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu