NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părţile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleşi, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulţi peste măsură. 3. Intranz. şi tranz. (Despre sânge, lacrimi) A ţâşni, a izbucni (cu putere şi în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulţumirea îi năpădeşte în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

NĂPĂDÍ vb. 1. a împresura. (Buruienile au ~ grădina.) 2. a înăbuşi. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a copleşi, a covârşi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl ~ năduşelile, fiorii.) 7. v. copleşi. 8. a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl ~ mii de gânduri.) 9. v. năpusti.

năpădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năpădeáscă

A NĂPĂD//Í ~ésc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate părţile; a înconjura; a împresura; a învălui. 2) fig. (despre stări sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a copleşi; a năvăli; a podidi. ♢ A-l ~ sângele (sau lacrimile) a-l umple sângele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sângele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A începe să curgă cu forţă şi în cantitate mare (inundând totul în jur); a năboi. /<sl. napasti, ~padja