NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenţii agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. şi reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

NĂPUSTÍ vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.

NĂPUSTÍ vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.)

năpustí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpustésc, imperf. 3 sg. năpusteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năpusteáscă

A SE NĂPUST//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /<sl. napustiti

A NĂPUST//Í ~ésc intranz. înv. A lăsa plecând în altă parte; a părăsi; a abandona. /<sl. napustiti