NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de raţiune; prostesc. 3. Adj., s.m. şi f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s.m. şi f. (Om) îndărătnic, încăpăţânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneş“.

Nătâng ≠ deştept, inteligent

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge

NĂTÂN//G ~gă (~gi, ~ge) 1) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădeşte lipsă de supunere; încăpăţânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu

natang,zapacit,prost sa sepera la oamenii care nu au nici un viitor la haimanale