NARCÓZĂ, narcoze, s.f. Stare caracterizată prin pierderea cunoştinţei, relaxare musculară, diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor, provocată artificial prin acţiunea substanţelor narcotice asupra centrilor nervoşi, în special în intervenţiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose.

NARCÓZĂ s. (MED.) (înv.) narcotism. (Operat sub efectul ~.)

narcóză s. f., g.-d. art. narcózei; pl. narcóze

NARCÓZ//Ă ~e f. Pierdere temporară a sensibilităţii sau/şi a conştiinţei, provocată, în mod artificial, cu ajutorul substanţelor narcotice (mai ales în cazul unor intervenţii chirurgicale). /<fr. narcose, germ. Narkose

NARCÓZĂ s.f. Anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic şi practicată mai ales în operaţii. [< fr. narcose, cf. gr. narkosis – toropeală].