NECTÁR s.n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor şi care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ P. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.

NECTÁR s. (pop.) mană, miere, suc. (~ al plantelor melifere.)

nectár s. n., pl. nectáre/nectáruri

NECTÁR ~e n. 1) bot. Lichid secretat, mai ales de florile plantelor malifere, pe care albinele îl adună şi îl transformă în miere. 2) (în mitologia greacă) Băutură divină despre care se credea că dă viaţă fără de moarte. 3) fig. Băutură savuroasă. [Pl. şi nectaruri] /<ngr. néctar, lat., fr. nectar, germ. Nektar

NECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. (Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar].