NEOBIŞNUÍT, -Ă, neobişnuiţi, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obişnuit.

Neobişnuit ≠ obişnuit

NEOBIŞNUÍT adj. 1. v. anormal. 2. excepţional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (înv. şi pop.) osebit. (O carte ~.) 4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce ches-tie ~!)

neobişnuít adj. m. (sil. ne-o-), pl. neobişnuíţi; f. sg. neobişnuítă, pl. neobişnuíte

NEOBIŞNUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la obişnuit) Care şochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; straniu; anapoda. [Sil. ne-o-] /ne- + obişnuit