NOIÁN, noiane, s.n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belşug. ♦ Mulţime, număr mare de fiinţe, de lucruri, de fenomene. 2. Întindere mare de apă; nemărginire, imensitate. 3. Genune, abis, hău. [Pr.: no-ian. – Pl. şi: noianuri] – Et. nec.

NOIÁN s. 1. v. nămete. 2. v. mulţime.

NOIÁN s. v. abis, adânc, apă, mare, ocean, prăpastie, puhoi, şuvoi, torent.

noián s. n., pl. noiáne

NOIÁN ~e n. 1) Cantitate sau număr mare; mulţime. ~ul anilor. 2) Întindere fără margini; nemărginire; nesfârşit; imensitate. 3) Adâncime foarte mare; neant; prăpastie; abis; hău. [Sil. no-ian] /cf. alb. ujanë