NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj. 1. Care conţine nume, care indica un nume, de nume; după nume; pe nume. ♢ Valoare nominală = valoare indicată pe o acţiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală; valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ţine de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ♢ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ şi un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

NOMINÁL adj. nominativ. (Libret ~.)

nominál adj. m., pl. nomináli; f. sg. nominálă, pl. nominále

NOMINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de nume; propriu numelor. ♢ Valoare ~ă a) valoare indicată pe o hârtie de bancă; b) valoare calculată în bani. 2) Care figurează doar cu numele, în mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau funcţie de nume. ♢ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ şi un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis

NOMINÁL, -Ă adj. 1. De nume; pe nume; după nume. ♢ (Ec.) Valoare nominală = valoare indicată pe o acţiune sau pe un bilet de bancă şi care nu corespunde uneori cu valoarea ei reală. 2. (Gram.) Care se referă la nume sau face parte din categoria numelui; care formează un nume. ♢ Flexiune nominală = flexiunea părţilor de vorbire declinabile; predicat nominal = predicat format dintr-un nume predicativ şi o copulă. [Cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume].