OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafaţă lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, secţiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ tranz. A înfăţişa, a reprezenta. [Var.: (înv. şi reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

OGLINDÍ vb. v. analiza, cerceta, examina, măsura, observa, scruta, studia, urmări.

OGLINDÍ vb. 1. a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. v. reflecta.

oglindí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oglindeáscă

A SE OGLIND//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi proiecta imaginea într-o oglindă sau pe o suprafaţă lucioasă (ca o oglindă). 2) (despre persoane) A se privi în oglindă. 3) (despre stări, acţiuni etc.) A-şi găsi expresie; a se reflecta; a se răsfrânge. /<sl. oglendati

A OGLIND//Í ~ésc tranz. 1) A face să se oglindească. 2) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a înfăţişa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati