OGRÁDĂ, ogrăzi, s.f. 1. Curte, bătătură. 2. (Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă şi acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curţi boiereşti. – Din sl. ograda.

OGRÁDĂ s. v. curte.

OGRÁDĂ s. v. gard, grădină, împrejmuire, îngrăditură, livadă, ocol, pomet, staul, ţarc, ulucă.

ográdă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

OGRÁDĂ ogrăzi f. 1) Loc îngrădit în jurul unei case; curte. 2) înv. Îngrăditură făcută din lemn, piatră etc. în jurul unui teren; gard. /<sl. ograda