ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Înv. şi pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. şi pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi.

ORÂNDUÍ vb. v. comanda, curăţa, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.

ORÂNDUÍ vb. 1. v. aranja. 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 3. a aranja, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Şi-a ~ nişte treburi.) 4. v. institui. 5. v. hărăzi. 6. a hotărî, a lăsa, a rândui, a statornici. (Aşa a ~ Dumnezeu.)

orânduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orânduiésc, imperf. 3 sg. orânduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orânduiáscă

A ORÂNDU//I ~iésc tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a clasa; a rândui; a dispune; a aşeza; a aranja; a ordona. 2) înv. A numi într-un post; a desemna. 3) înv. A cere în mod autoritar şi oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A arăta în mod precis. 5) înv. A face să fie gata devreme; a pregăti; a prepara; a găti. /<sl. urenditi