ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s.f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ♢ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ♢ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziţie, ordin; (concr.) act care conţine o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.

Orânduială ≠ debandadă, dezordine

ORÂNDUIÁLĂ s. 1. v. ordine. 2. v. întocmire.

ORÂNDUIÁLĂ s. v. bir, dare, demnitate, dispoziţie, hotărâre, impozit, ordin, poruncă, poziţie, rang, rând, treaptă.

orânduiálă s. f., g.-d. art. orânduiélii; pl. orânduiéli