OTREÁPĂ, otrepe, s.f. 1. Cârpă (de şters), zdreanţă. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voinţă; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ.

OTREÁPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.

OTREÁPĂ s. v. cârpă.

otreápă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrépei; pl. otrépe