PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

PÂNGĂRÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.

PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. şi pop.) a prihăni, (reg.) a mârşăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)

pângărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pângăreáscă

A PÂNGĂR//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri sau fiinţe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgân